Un poem este o oglindă care merge pe o stradă ciudată

Lawrence Ferlinghetti, care s-a stins din viață la 101 ani, în 2021, a lăsat în urmă o lume literară la a cărei schimbare contribuise din plin. A fost fondator al mișcării Beat alături de Allen Ginsberg, William Burroughs, Jack Kerouac etc. și un remarcabil promotor al generației sale, inclusiv prin activitatea pe care a susținut-o de-a lungul anilor la librăria City Lights, fondată în 1953, prin Editura City Lights Publishers, înființată doi ani mai târziu, dar și prin revista (tot cu același nume), tipărită începând cu anul 1963. Cartea sa, Pictures of the Gone World (1955), a deschis colecția Pocket Poets și a fost apărut recent și la noi (Editura OMG, Colecția „Lyrix”, traducere de Senida Poenariu, ediție bilingvă, 2025).

Prefața prezintă o cronologie a vieții personale și profesionale a poetului. Ferlinghetti se naște în 1919 în New York, crește în Franța, urmează studii universitare în jurnalism în Carolina de Nord și prestează serviciul militar în marină. Punctul de maximă tensiune care avea să-i construiască spiritul activist anti-înarmare și anti-război este participarea sa la Ziua Z, după care a urmat vizita la Nagasaki, în urma exploziei bombei atomice. Imaginea sa publică și cariera de scriitor au fost clădite în jurul poziției sale anti-război, fapt vizibil pe tot parcursul vieții și al operei. Astfel, se desprinde de „art for art’s sake”, responsabilizându-și literatura, considerând că arta este, de fapt, profund politică.

Poeziile lui Ferlinghetti se citesc ca niște pledoarii. Predispoziția sa pentru anti-academic este resimțită pe tot parcursul volumului: nu acordă importanță unei anumite măsuri, accentul cade pe versul liber (pus în lumină de forma răsfirată a textului), versurile încep din mijlocul paginii, axele sunt descendente, iar zigzagurile trasate de ochiul cititorului. Unele versuri se evidențiază prin scrierea cu majuscule: „UN POEM ESTE O OGLINDĂ CARE MERGE PE O STRADĂ CIUDATĂ”, și trebuie „să spun că arăta/ un pic/ MIRATĂ”, „și cu pancartele pe care scria/ SCUIPATUL ESTE INTERZIS”. Gerunziul pare a fi timpul verbal preferat, ce redă foarte bine fracțiunile de secundă surprinse în mediul social pe care le descrie în calitate de observator: „și vreo/ sutășaizecișitrei de oameni toți vorbind și gesticulând râzând și mâncând și bând și deschizând/ gurile”. Așa cum scrie Senida Poenariu în prefață, poemele sunt „ilustrative”. Poetul încapsulează instantanee din socialul american în contextul post-războiului, epifanii, un vizual sporit al lumii înconjurătoare, laude aduse vieții, frumosului, iubirii. Ferlinghetti pune accent pe prezența omului în societate, dar și pe universul său intern. Cel de-al 25-lea poem constituie un exemplu: „și sărutatul oamenilor/ și făcutul copiilor și purtatul pantalonilor/ și fluturatul pălăriei/ și dansul/ și înotatul în râuri/ la picnicuri/ în mijlocul verii/ și doar «Trăind»”. Același poem este reprezentativ și pentru expunerea lucidă, dar ironică, a socialului, prin repetiția structurii „Pământul este un loc frumos/ în care să te naști/ dacă nu te deranjează”, remarcându-se disconfortul continuu al experienței umane. Repetițiile sunt des întâlnite în poezia lui Ferlinghetti, de exemplu, cuvântul „roșu”, în poemul cu numărul 16: „și în pădurea cea roșie/ era o biserică roșie/ și în biserica roșie/ era un altar roșu”.

Referințele livrești sunt transpuse în text cu finețe. Personalități istorice, culturale (Yeats, Picasso, Brâncuși, Praxiteles) sau personaje din literatura universală sunt asociate cu obiecte din contemporaneitate, cum se întâmplă în poemul cu numărul 5: „ignoratul cap de ipsos al lui DANTE/ privindu-i de sus/ pe toți/ cu aceiași ochi/ ca și cum încă ar mai căuta/ peste Tot/ după Beatrice a lui pierdută/ dar cu o mică urmă/ de ruj infernal/ chiar pe vârful nasului”.

Ferlinghetti este un poet care a intenționat să „aducă poezia în stradă”, să o accesibilizeze, intenție strâns legată de viziunea sa socială. Instantanee din lumea pierdută este, îndrăznesc să spun, printre cele mai promițătoare proiecte de traducere din ultima vreme, alături de Punct. Poezie britanică de azi, antologie îngrijită de George State.