Found poems după un fragment de poem de Arthur Rimbaud
Bianca Cuciuc
1.
Iată-mă, dansând, dar singură.
Oare-n ce războaie
S-a acoperit rațiunea.
Totul pentru jocuri!
Iată
Eu înțeleg, slujesc și tac.
2.
Văd în adâncul meu
nenumărate cioburi de soare
Mercenare nopți,
laolaltă cu pământul și trecutul.
3.
Nu așa,
nu ei,
nu mai târziu.
Nu vorbeam,
nu văd,
nu pot.
Nu poporul,
nu filozofii dichisite,
nu lumi, nu viziuni, nu libertate!
Alexandra Torjoc
I.
Văd priveliști
În
Adâncul meu –
Urzici
Într-o poiană roșiatică –
Oare
În ce limbă
Vorbeam?
II.
Îl aștept
Cu privirea
- beat mort pe țărmul mării –
Urcă spre cer
Drumul lung
- drumul Dreptății.
Andra Dinulescu
1. Dintotdeauna
păstrez
cioburi.
Iată-mă.
Oare-n ce
războaie
merge-nainte
noblețea?
2. Obîrșie
năpustesc
priveșiști
de soare.
Niciodată
sfetnicii
nici haimanale.
Totul
înțeleg
dăruind sufletului.
Postică Roxana
Am fost istoria roșietică
printre feerii și urzici
ot închipuind războaie dichisite.
Înaintăm.
S-a sfârșit cu Evanghelia!
Acum cel Răstignit
E poporul!
Din Bizanț, solii Germaniei
s-au răzvrătit mai ceva ca mercenarul călare.
Îmi amintesc și de urzicile Franței,
De vorbele păgânești ale lor,
de ajutorul de la soarele lor lepros
Dă lămuriri profane, de spiritul scorojit.
Lavinia Pașparugă
1.
nu înțeleg
duioșia
față de
picioarele unui
mercenar
dansînd
cu copiii
nu-mi amintesc
ce limbă vorbeam
ce
pot descoperi
a acoperit
rațiunea
lumea
de ce nu s-ar învârti
ceea ce spun
nu-mi vine într-ajutor
vai
2.
Pe Dumnezeu îl aștept cu
plămânii tari.
Femeile
se întorc
în politică.
Pe țărmul mării
vînd
dihănii
cu degetele descărnate
În
această
bătrînețe
franțuzească
sînt
nerod!
3.
sînt
prost de-o veșnicie
părăsesc
pielea
purtată
trîndav
spaima
e pămînt
4.
aprinde
aerul
să înoți
ca
în clocot.
în
privirea mînioasă
mă voi amesteca
cui trebuie
să ridici
un fel de icoane
oricare
aici
totuși
cît sînt
Maria Teodorescu
I. Nimeni nu pleacă spre cer
Fie lumii drumul lung, poverile, deșertul
Sfinte icoane, inimi sfărîmate
Degete descărnate, bătrînețe.
Aici e pămînt totuși.
II. Neamul viciului.
Cui să mă vînd? Cui să mă-nchin?
Sîngele, o simplă îndobitocire.
Tu însuți: spaima către desăvîrșire.
III. Părăsesc plămînii, pielea, coasta mea
Judec grețurile și trădările mele
Să mă feresc de chipul acesta este
Rîvna, minunea.
Florentina Mihaela Băloi
Spaima jertfei mele de neord.
Sînt schilozii de față.
Nimeni nu pleacă spre cer.
Pot să mă-nchin oricărei icoane.
Aerul mărilor în jurul flăcărilor.
Cu privirea după ținuturile calde - mi-i groază de nou.
De trădările cărei dihănii trebuie să mă feresc?
Mircea Carabulea
#1
Sînt
Aerul mărilor,
dar mai cu seamă
ținuturile calde.
Mi-i groază să pornim spre cer,
nu pot dărui poverile.
Sângele Dreptății, în chipul acesta părăsit,
Ar fi pământ.
#2
Pielea amesteca drumurile cu neprihănire
Împotriva sicriului părăsit.
Avânturile mele, aici sînt.